La fotografia de portret sunt câteva reguli de care va trebui să ținem cont. Le vom învăța atunci când vom avea această temă. O imagine de portret ar trebui să-i transmită ceva privitorului. O stare, un mesaj. O poveste. Mai ales că acesta, privitorul, nu-l cunoaște pe cel fotografiat. Este sigur că ne dorim mai mult decât să facem celebrele ”fotografii de buletin” sau de ”status pentru fb”... Dacă băgăm mâna în cadru, atunci ea trebuie să facă ceva. Nu o tăiem (foto 2, 3)... Claritatea se face pe ochi. În cazul de față pe cel mai apropiat de noi. Din cele cinci imagini aș alege-o pentru atitudine pe nr. 4 (are probleme de claritate) și nr. 5! Este bine că ai folosit ca sursă de lumină și fereastra. Se poate și mai bine!!!
Aceeași imagine - două încadrări... În prima am tăiat și cotul Atlasului și mâna statuii. Dacă nu am fi făcut-o ar fi fost foarte bine. În a doua am recadrat imaginea (cerul nu mă deranjează) dar iarăși... mâna statuii este tăiată, deși am fi putut muta aparatul un pic mai spre stânga. Sunt ”mici” probleme de decupaj care, cu timpul, se pot rezolva!
Cum spuneam și la postarea de mai jos a lui Ciprian. Aceeași imagine - alt unghi - altă poveste. Se poate îndrepta și perspectiva la această imagine.
Decupat ce este în plus. O poveste se poate compune și cu steagurile și cu pasărea care a intrat în cadru. Ar fi fost interesantă o imagine în care să se vadă și partea de jos a muzeului, până la trotuar. Un fel de ”panoramă” pe înalt!
Din acest fronton am reținut doar esențialul (încadrarea din pătrat).
Și aici este bine, mai ales că s-au făcut ambele teme!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.